Hotărâsem să scriu câteva rânduri în memoria lui începând cu 1 aprilie, pentru că această zi a anului 2017 fusese ultima din viața sa. Dar n-am rezistat tentației. Anul acesta ar fi împlinit 90 de primăveri. Poetul Evgheni Evtușenko, pentru că despre el este vorba, a fost pe rând: romancier, eseist, dramaturg, scenarist, editor, actor, montor și regizor. Însă, mai mult decât orice, a fost un OM minunat și una dintre cele mai ardente voci auzite în spațiul dictaturii sovietice în vremea „dezghețului”, după moartea tătucului Stalin.
„Cimitir de balene
Cimitirul balenelor
în omături sticloase,
Cruci-chiar oasele lor,
o pădure de oase…
Cum să fugi de măcel?
Nu-i scăpare. Doar frică.
În adânc să te-afunzi?
Mică-i apa. Ce mică!”
Adevărat simbol al nonconformismului din vremea lui Nikita Hrusciov, el a atacat mereu stalinismul și cumplita birocrație sovietică.
„Evtușenko a fost o legendă, a trăit după propria sa formulă, pentru că un poet în Rusia e mai mult decât un poet”, mărturisea despre el Natalia, văduva lui Soljenițîn.
„Poeziile lui Evgheni au avut ecou în inimile milioanelor de oameni de pretutindeni. A fost un om căruia i-a păsat de soarta țării sale și de a întregii lumi. A crezut în bunătate și dreptate”, a ținut să spună Mihail Gorbaciov la aflarea decesului poetului.
Am avut șansa de a-l întâlni pe marele poet la Festivalul Internațional Zile și nopți de literatură de la Neptun din 2007, prezidat de criticul Nicolae Manolescu, Președintele Uniunii Scriitorilor din România. I-am luat un interviu în exclusivitate, aproape de ora prânzului, la Casa Scriitorilor de la Neptun. După prânz, am coborât pe plajă și am intrat în apa mării, unde, surpriză, m-am reîntâlnit cu maestrul Evtușenko, care se răcorea în valurile Mării Negre.
Sub razele unui soare prietenos dintr-un început de iunie călduros și în freamătul unduios al mării turcoaz, am ascultat fascinat povești și întâmplări din viața tumultoasă a poetului, de parcă-i ascultam minunatele sale versuri, în interpretarea autorului.
„Mi-e drag când Moscovei murdare
Moscova cea murdară
Chip nou, frumos îi dă zăpada…
Chiar tu, în Moscova-nghețată,
Cu bradul mai atins, odată,
Peste obraz, pășind alături…
Dar când, prin amintire, cad
Rășini amare-n vechea rană,
Simt acu-acelui brad,
înfipt în gulerul de blană.”
Jenia ne-a povestit cum l-a cunoscut în tinerețe pe Nichita Stănescu, Nicu, cum îi spunea el, în Macedonia, la Festivalul de poezie de la Struga, unde Nichita reușise să-i șterpelească de sub nas Cununa de aur, un fel de Nobel al poeților. Supărat foc, Evgheni și-a înecat amarul în vodcă, dar nu de unul singur. Cu cine credeți, cu Nichita. De la o vorbă la alta, s-au luat la harță. Apoi, s-au împăcat pe loc și și-au promis să-și traducă unul altuia cele mai frumoase poezii în limba maternă.
Jenia s-a născut într-un orășel din Siberia, din care a plecat de timpuriu într-un altul, Stanția Zima (Stația Iarna). Stanția Zima, publicat în 1956, când eu abia mă nășteam, a fost primul dintre poemele care i-au adus celebritatea.
Părinții lui erau geologi. În poemul „Mama și bomba neutronică” notează că a fost conceput în cursul unei expediții geologice din Siberia. Mai târziu părinții divorțează. Rămâne cu mama, care este o vreme artistă sau cântăreață de estradă. Pierzându-și vocea, trebuie să se resemneze cu un post de funcționară suprasolicitată și mizerabil plătită. În 1944, mama se stabilește la Moscova. Jenia intră la o școală din marele oraș, de unde este exmatriculat la 15 ani și acuzat pe nedrept că ar fi dat foc la cataloage. Este admis fără diploma de absolvire a școlii medii la prestigiosul Institut de Literatură Maxim Gorki. La 19 ani este primit în Uniunea Scriitorilor, în schimb, este exmatriculat de la Institut, pentru că ia apărarea romanului violent antibirocratic „Nu numai cu pâine” al lui Mihail Dudințev. Primirea unui premiu literar îi permite o vizită în Germania de Răsărit, unde își exprimă speranța că Zidul Berlinului va fi distrus. Șeful statului est german se plânge indignat lui Hrusciov, care i-ar fi răspuns. Păi, ce pot să-i fac, decât să-l deportez în Siberia. Dar el acolo s-a născut, așa că l-aș trimite acasă.
„În sângele de asfințit al răsăritului,
Tancuri la Praga
Tancuri trec peste Praga-n coșmar,
Strivind sub șenilele lor adevărul,
Care nu-i doar numele unui ziar.”
După anii 1980 viața se schimbă în și mai rău. E perioada în care poezia sa atinge cu cravașa politica amară care se practică în blocul sovietic.
„Când va veni în Rusia, c-un rost,
Așteptându-l pe Mesia
Un om ce n-o să-și mintă neam și țară?”
Într-un moment delirant pentru libertatea poporului rus, Jenia scrie scenariul pentru ecranizarea filmului „Funeraliile lui Stalin”, convingându-l pe Mihail Gorbaciov să accepte turnarea acestei pelicule cinematografice. Evgheni povestește cu mult umor cum, vreme de o lună, tot centrul Moscovei a fost pus la dispoziția sa pentru filmări, iar membrii C.C. ai P.C.U.S. veneau la slujbă pe căi ocolite, intrând în clădiri prin ușa din spate. Poporul era fericit. Se simțea un miros de libertate, o libertate totuși iluzorie.
„Albastru sunt în ferma cenușie,
Monologul puiului de vulpe
Și pentru asta bun de abator.
În cușcă de metal ținut-vai mie!-
Nu-s împăcat că trebuie să mor…
Duios, lapona mea cu două fețe
Mă mângâie pe cap, pe gât, pe stern…
Ce mână moale! Doamne ce blândețe,
Da-n ochii ei de înger, ce infern!”
Pe 1 aprilie 2017 Jenia este chemat de urgență la Dumnezeu. Nu ia nimic cu el în Paradis. Imensa sa bogăție literară o lasă lumii, pentru ca aceasta să poată petrece.
„Când va veni în Rusia, cu-n rost,
Un om ce n-o să-și mintă neam și țară?
Nu veți găsi-n guvern astfel de post!
Și totuși… poate vine… prima oară…
Cum să oprim pornirile rapace,
Ce pângăresc și leagăn și mormânt?
Într-un deșert Rusia s-ar preface,
De i-am executa pe hoți la rând.Și dacă dintre noi se va alege
Așteptându-L pe Mesia
Și va veni cel bun, cu nobil țel
-Mesia, El, Adevăratul Rege-
L-om înșela noi, oare și pe el?
Nici grâu, nici oameni nu rodește-ogorul,
Cât pe Mesia nu-L avem în gând.
Când va veni în Rusia poporul
Ce țara nu-și va înșela nicicând?”
*This post is only available in Romanian. It was originally published on March 26, 2022.