Motto

– Vasile, îl strigă vecinul Ion. Cine te-a supărat?

– Nimeni, răspunde el fără chef. Am avut un coșmar. Se făcea că două actrițe frumoase se luptau cu nevastă-mea pentru dreptul de a dormi cu mine în pat.

– Ăsta-i vis frumos! De ce-i zici tu coșmar?

– Păi, a câștigat nevastă-mea.

De când se naște, omul visează întruna. Unii visează doar noaptea, alții chiar și ziua. Eu, de când mă știu, visez și noaptea și ziua.

Copil fiind într-un sat din creierul munților, venea o dată pe lună caravana și ne proiecta un film. Toată luna mă gândeam la el. Mă mai trezea mama din roiul gândurilor mele, dându-mi o treabă de făcut. Nu măi căsca, maică, gura, că intră musca-n ea.

Când am învățat să citesc, căutam cu disperare povești. Aș fi citit toată ziua basme și povestiri. Mai pune mâna și pe treabă, că helea de le citești tu, nu țin de foame, mă apostrofa mama. Dar eu tot citeam. La școală îmi displăceau anumite materii, de pildă Agricultura, Botanica, Anatomia sau Chimia. Eram absent. Mă gândem mereu la poveștile lui Creangă, Ispirescu și frații Grimm, iar, ceva mai târziu, la romanele lui Jules Verne, Alexandre Dumas, Jack London sau Victor Hugo… Cei de lângă mine mă considerau un visător incurabil, glumind adesea pe seama mea. Ăsta visează cai verzi pe pereți.

La maturitate am devenit mai puțin visător, pentru că unele vise au devenit realitate.

Nu știu ce s-a întâmplat, dar aseară, așteptând 1 Decembrie, am avut un vis ciudat. Se făcea că pădurilor noastre defrișate le crescuseră la loc copacii, devenind codrii seculari. La poalele lor erau pancarte sprijinite de copaci groși, pe care scria negru pe alb „Codru-i frate cu românul!”. Tăietorii de lemne întinseseră hore în poieni, preamărind copacii de 1 Decembrie, ziua României.

Românii ieșiseră cu mic cu mare prin poieni, pe malul lacurilor, al râurilor, înarmați cu saci mari albi, în care burdușeau peturi murdare și alte gunoaie care dispăreau ca prin farmec. Le dădea o mână de ajutor armata, care dezertase de la defilarea de 1 Decembrie, numai și numai să curețe țara de gunoaie, s-o facă frumoasă de ziua ei. În parlament, senatorii și deputații desființaseră pensiile speciale în favoarea sănătății și a educației, la care au cerut să contribuie și dumnealor interlopii, vânzătorii de carne vie, corupții la nivel înalt, hoții mari și mici, violatorii cu jurămintele lor de castitate. Pe șantierele patriei se lucra aproape neîntrerupt, construindu-se școli și spitale moderne, case pentru bătrâni și orfelinate. Autostrăzile răsăreau ca ciupercile după ploaie. Stegulețe tricolore fluturau pretutindeni de ziua națională.

Era o veselie ce nu putea fi oprită, dacă cineva n-ar fi avut proasta inspirație să apese pe telecomanda televizorului. Imaginea prezenta președintele patriei, trecând în revistă garda de onoare cu ocazia zilei de 1 Decembrie 2021, aplaudat de pe margine de noul guvern format din PNL și PSD, de înalții invitați din parlament și de tot ce mai era necesar pentru defrișarea pădurilor României de ziua ei sau pentru mărirea pensiilor speciale.

În disperare de cauză vreau să strig La mulți ani, România, dar gura îmi rămâne încleștată și buzele pecetluite a neputință.

Cineva îmi șoptește la ureche, rânjind. Dacă visezi că râzi, înseamnă că te va vizita o persoană nedorită. Dacă visezi că plângi, înseamnă că iar vor crește pensiile nesimțite. Dacă visezi și una și alta, înseamnă că noul guvern e funcționabil, numărând zilele rămase patriei astăzi de 1 Decembrie, ziua României.