Cartea, ce minune inventată de om pentru sufletul său. În ea pulsează o delicată iubire de viață, o adevărată contemplație a destinului uman, exprimat într-o înaltă simfonie a inefabilului și misterului. Altfel spus, o poveste despre ceva ce este fără să fie.

Subtila și fermecătoarea profesoară Aurelia Marinescu, regină a Codului bunelor maniere astăzi, spunea că: „Primul om politicos din lume trebuie să fi fost primitivul din grotă ce și-a reprimat strigătul prin care anunța găsirea hranei, când a obsevat că în apropierea sa dormea o femeie cu un copil în brațe. Nu putem știi cu certitudine”, constată autoarea, „oricâtă imaginație am avea dacă… și-a cerut cumva și scuze.”

Aș continua ficțiunea: ceva mai târziu, în jurul focului din peșteră, unde tocmai se frigea vânatul pe jar, acel om de Neanderthal a povestit cum a stat la pândă, cocoțat într-un copac, așteptând porcul sălbatic, cum s-a prăbușit peste vânat, lovindu-l cu lama ascuțită din piatră șlefuită, cum s-a străduit din greu să-l care în peșteră și, uite așa, prin gesturi, grohăituri, pufăituri și alte onompatopee, homo de Neanderthal le-a spus tovarășilor săi prima poveste, marcând debutul său literar și devenind astfel primul povestitor. Nu putem știi cu certitudine dacă marele povestitor n-a fost solicitat de mai tinerii săi colegi să reia povestea de mai multe ori, așa cum și eu, la cinci anișori, cerșeam povești de la cei mai mari. De acolo și până la cartea cu povești pe care o frunzăream la început pentru desenele ei n-a fost decât un pas.

Cartea, ce cuvânt înălțător și înrobitor. Acum când sufăr de robia cărților, fără leac de vindecare, trăiesc bucuria de a-mi înfrupta sufletul din capodoperele lumii.

A avea și menține o bibliotecă era doar privilegiul regilor, al prinților, al mânăstirilor și universităților. Explozia informațională și internetul au creat bibliotecile virtuale, cu noul lor produs: cartea electronică, pe care o poți colecționa într-o clipită și citi la orice distanță, chiar și în condiții de pandemie, când iată, putem relansa cititul. Nu-i așa că este impresionant?

Cei care ne guvernează astăzi, în mod special Ministerul Culturii, trebuie să producă noi și inteligente programe și platforme de carte. De curând am observat campania Diaspora citește românește, în cadrul căreia persoanele aflate departe de țară pot accesa gratuit timp de 120 de zile peste 2000 de cărți electronice. E o idee interesantă pentru carte ‒ hrană a sufletului.