Cine trece azi prin preajma Mânăstirii Cozia, localnic sau străin, nu poate să nu fie înfiorat de monumentalitatea așezământului ridicat de marele voievod Mircea, de splendidele lui linii arhitecturale, ca și de măreția cadrului natural cu peisajul său pitoresc, la care se adaugă silueta grațioasă a Bolniței mânăstirii, adevărat giuvaier al secolului al șaisprezecelea în Europa.

„Marele voievod Mircea, făuritor de Țară Românească, organizator de armată, vestit gospodar, înțelept cârmuitor, luptător de temut pentru dușmanii gliei românești, distins diplomat și politician în sud-estul Europei, principe, între creștini cel mai viteaz și cel mai ager, s-a dovedit a fi un bun creștin ortodox.[1]”

Nimeni nu mai contestă astăzi faptul că, în unele dintre așezările religioase, cele mânăstirești îndeosebi, s-au înjghebat largi vetre de trăire și creație, centre spirituale în devenire. În mânăstiri își ascut penele întâii caligrafi, apărând primele manuscrise și podoabe grafice în aur sau xilografii migălos gravate. Acolo, între zidurile lor, la lumina soarelui sau a opaițelor, se traduc ieșind de sub teascuri primele cărți. Se ivesc nenumărați zugravi și iconari. Pe bună dreptate, arta românească veche este durabilă și de o valoare inestimabilă.

Una dintre cele mai grăitoare dovezi în Țara Românească o constituie ctitoria lui Mircea cel Bătrân la Cozia, înălțată acum șase secole la adăpostul muntelui omonim, pe malul drept al Oltului, lângă vestigiile castrului roman Arutela și pe hotarul cu Transilvania.

Cozia a pus la îndemâna cercetătorilor un bogat, interesant și variat material arhitectonic, de sculptură în piatră, în lemn și pictură murală. Poeților și scriitorilor le-a oferit teme pentru operele lor.

Așadar, vlădici, călugări, mireni, cărturari de seamă, pictori, sculptori, istorici și nenumărați poeți au poposit aici și au așternut în cronica vremii pagini nemuritoare sau remarcabile opere de artă europeană.

Acest documentar scoate lumii la vedere un dialog al artelor cu întreaga zestre, vechime și istorie românească și europeană de care cercetătorii prezentului trebuie să țină cont, adâncindu-se mereu în tainele încă nedescoperite ale așezământului monahal ctitorit de voievodul Mircea cel Bătrân.

[1] Gamaril Vaida, Mânăstirea Cozia, p.15, 1986, Editura Episcopia Râmnicului și a Argeșului.