Cărțile mi-au legănat copilăria, adolescența și maturitatea. Scriitorii erau pentru mine un fel de zei. Visam mereu să pot fi ca ei. Astăzi vreau doar să mângâi sufletul semenilor cu poveștile mele.

Biografie

M.M. Lovişte s-a născut în 1956 la Boişoara, în Ţara Loviştei. După absolvirea Institutului Militar de Geniu Panait Donici în anul 1979, activează ca ofiţer de geniu până în 1989, când trece în rezervă. Începând cu 1994, lucrează în radio, iar, din 1995, în televiziune, unde realizează filme de scurt metraj, documentare, reportaje, anchete TV, transmisii de la faţa locului şi emisiuni în direct. Din 1996 şi până în 2008 este directorul general al televiziunii Etalon, timp în care această televiziune se impune pe plan naţional şi internaţional, mai ales în domeniul filmelor de scurt metraj. Participă la două ediţii ale Festivalului Internaţional Zile şi nopţi de literatură (2007 şi 2008), unde realizează filmul Al XIV-lea Val, răsplătit cu elogii de preşedintele U.S.R. (Uniunea Scriitorilor din România). Tot aici îi intervievează în exclusivitate în televiziunea românească pe celebrul poet rus Evgheni Evtuşenko şi pe Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Activitatea literară şi cea din TV i-au adus autorului numeroase premii şi distincţii pe plan local.

În anul 1994 publică primul volum de proză, intitulat O cruce prea grea, care tratează satul românesc în preajma şi după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Următorul roman, Identităţi furate (1996), are ca subiect prizonieratul ostaşilor români în Uniunea Sovietică. În 1997 publică Veşmântul lui Nessus, o radiografie a perioadei din timpul şi după regimul comunist. Cu volumul de nuvele şi povestiri Irecuperabilii (1999) autorul abordează drame sociale. Tot în 1999 devine membru U.S.R. În 2001 publică Oraşul ultimei eclipse, o satiră la adresa societăţii româneşti de după ’89, distinsă în 2008 de către U.S.R. cu Premiul Vasile Militaru la Festivalul Naţional de Literatură şi Proză Satirică, ediţia a doua, Piteşti. Ultimele două volume au fost republicate în 2006 şi lansate la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus, Bucureşti. În 2007, aceleaşi cărţi au fost nominalizate la Premiul U.S.R.-filiala Piteşti, Cartea anului – secţiunea proză.

În 2009 publică romanul Ucenicii Cuvântului, o teribilă confruntare între forţele binelui şi cele ale răului. Miza acestei confruntări dramatice o constituie omul, căruia Dumnezeu îi oferă cu generozitate întreaga libertate de a alege. Cheia romanului o reprezintă desigur Cuvântul, omniprezent şi vital pentru om. În acelaşi an volumul primeşte Premiul Special al U.S.R.-filiala Piteşti, Cartea anului – secţiunea proză. Biserica recunoaşte şi ea valoarea artistică şi spirituală a cărţii, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Înaltpreasfinţia Sa Calinic Argatu, acordându-i Placheta Sfântului Neagoe Basarab şi icoana sfântului, placată în aur şi argint.

Începând cu 2012, autorul se dedică unui nou roman, la care lucrează asiduu timp de patru ani. Halacha? este construit pe fundamentul a trei repere literare: atmosfera în care s-a desfăşurat acum două mii de ani cel mai mare act de injustiţie din întreaga istorie a rasei umane – Procesul lui Iisus; jocurile politice care au condus la asasinarea lui Iisus Hristos prin implicarea în proces a corupţiei la nivel înalt, cumplitul flagel ce bântuie omenirea de ieri, de azi şi de mâine; prezentarea celei mai neobişnuite forme de apărare în instanţă a Fiului Lui Dumnezeu – tăcerea. U.S.R.-filiala Piteşti nominalizează volumul pentru Cartea Anului – secţiunea proză.

În 2020 scrie Tainele Cununiei, o nuvelă de satiră şi umor la adresa celor care mistifică conceptul biblic de Sfânta Taină a Cununiei.

În 2021 apare Inaugurarea, o nouă nuvelă de satiră şi umor, oferind o radiografie socială a prezentului dintr-o urbe provincială, pe fondul viciilor şi metehnelor personajelor.