REPORTER: Tocmai ați încheiat cel de-al optulea volum de proză de ficțiune. Ce ne oferiți?

M.M. LOVIȘTE: Tainele Cununiei este, din punctul meu de vedere, respirația literară dintre două romane. Cei din industria parfumurilor au o vorbă: esențe tari în recipiente mici, metaforic vorbind.

R.: De ce Tainele Cununiei și nu Taina Cununiei, așa cum este ea cunoscută și prezentată în Biblie, Cartea Cărților, atunci când se fac referiri la cele șapte Sfinte Taine?

M.M.L.: Bună întrebare! Vedeți, Atotputernicul a creat omul, oferindu-i posibilități de a trăi fericit. Ba, mai mult, i-a dat libertatea de a alege binele de rău. Însă Michiduță și-a vârât imediat coada, virusând gena umană cu păcat. „Unșii” Domnului nu puteau face rabat și au creat și ei ceva sofisticat, Tainele Cununiei, cumva, aș zice eu, tot sub bagheta Încornoratului?

R.: Cum v-a venit ideea pentru această creație literară?

M.M.L.: Aici, trebuie să recunosc, nu am niciun merit. A fost ideea fiicei mele. În ceea ce mă privește, am încercat să recompun la scară redusă marile contradicții ale omenirii ancorate în realitățile ciudate ale existenței umane și raportate la noile rânduieli religioase.

R.: Ne puteți dezvălui câteva dintre aceste taine?

M.M.L.: Din respect pentru cititor, mi-e imposibil să deconspir ceva. În schimb, pot să vă spun că nu lipsește umorul –un tonic excelent. Știți teoria lui Charlot, „la baza râsului înoată întotdeauna o lacrimă”. Eu am încercat o tocmeală între râs și plâns. E foarte posibil să fi reușit.

R.: Ce aduceți nou în creația literar-universală și cât credeți că va rezista nuvela Tainele Cununiei?

M.M.L.: Subiectul ales se desprinde din cea mai importantă carte a lumii; este vorba de cea de-a șasea Taină, Taina Cununiei, prin care Dumnezeu sfințește iubirea dintre două persoane care vor întemeia o familie. Este o Taină, întrucât ea se află ascunsă în inima celor doi. Apostolul Pavel o numește Taina Inimii. Subiectul tratat în plan literar este însă original, Taina Cununiei suferind modificări, fiind transformată de „slujitorii” Domnului în Tainele Cununiei. Cu privire la cealaltă întrebare, cred că nuvela va rezista pe piața literară atâta timp cât vor persista anumite năravuri popești. Cumva, încă o mie de ani?