Prof. dr. Florin Epure – directorul Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea
La această ediție 2006 a TÂRGULUI INTERNAȚIONAL DE CARTE GAUDEAMUS sunt prezente cărțile Irecuperabilii și Orașul ultimei eclipse, scrise de autorul vâlcean Mihăiță Mihai Loviște. Despre aceste volume și despre autorul lor ne vorbește domnul Dan Zamfirescu, cunoscutul scriitor, istoric literar, teolog, critic literar, specialist în limbi slave și literatură veche, profesor universitar, director fondator al editurii Roza Vânturilor. A prefațat nenumărate lucrări ale unor autori. Domnule Dan Zamfirescu, vă rugăm să luați cuvântul.
Prof. dr. Dan Zamfirescu – critic și istoric literar
Sunt bucuros că am ocazia (de altfel, am făcut-o și la Râmnicu Vâlcea) să prezint aceste cărți. Vreau să spun un lucru: Vâlcea, la ora actuală, are unul din scriitorii importanți ai României. N-aș vrea să folosesc cuvântul mare, pentru că atunci când spui un scriitor mare, este un lucru relativ. Doresc să spun că e un scriitor adevărat, ceea ce e din ce în ce mai rar.
Caragiale, când a fost pus să dea o definiție pentru muzică, a zis așa. „Muzica e ceva care te gâdilă plăcut pe la urechi”. În momentul de față, muzica de prin Occident nu numai că nu te gâdilă, dar cei care o interpretează se zice că înnebunesc. Însă n-au ce face, că sunt în orchestră. Literatura care se scrie în general astăzi e cam ca această muzică. Adică nu mai are sunete și nici linie melodică. Așa că, în momentul în care ai găsit un scriitor ce scrie în așa fel încât atunci când ai deschis cartea să nu-i mai dai drumul de la început până la sfârșit, e ceva minunat. Cum scriau „bătrânii”, „demodații”, „expirații” Dostoevski, Tolstoi, Dickens. Știți, e termenul la modă cu „expirații”. Domnul Mihăiță scrie ca acești „expirați”, lângă care putem să-i trecem și pe Rebreanu și Sadoveanu. Numai că materia pe care dânsul o abordează n-au avut-o ceilalți la dispoziție.
Noutatea dânsului în literatura română, nu în literatura vâlceană, constă în faptul că e un autor autentic, știe să scrie și să-și prindă cititorul. Dacă citești o carte de-a lui, nu o mai lași din mână. Doi, el nu te chinuie. Cum am fost eu pus în situația, măi, fir-ar al Dracului, trebuie să o citesc, pentru că urmează s-o prezint. Nu. Din momentul când citești o carte de-a lui, ai această bucurie a lecturii. N-aș putea spune că e o bucurie dacă citești Irecuperabilii, pentru că vorbește despre un capitol cumplit din existența noastră. E vorba de rezistența la programul stalinist de exterminare a poporului român. Dar acum, avem altul, portocaliu, venit din S.U.A., dar tot de exterminare. Stalin n-a reușit să ne extermine. Mircea Eliade spunea că ăsta va deporta milioane de români. N-a deportat Stalin pe nimeni, iar noul regim a deportat vreo trei milioane de români prin toată lumea și se zice că ne va deporta cam pe toți până în 2050.
Cartea Irecuperabilii conține două nuvele despre țăranii de astăzi, deloc de bucurie, și conține un micro roman al epopeeii rezistenței românilor noștri în munți, faimosul fenomen pe care vor să-l dezgroape cei care condamnă comunismul. Comisia numită de președinte e chiar a fiului unuia care, împreună cu Ana Pauker, a făcut aceste pușcării. Dar astea sunt paradoxurile existenței noastre. Această lucrare românească evocată în Irecuperabilii se prezintă ca un roman cutremurător, realizat extraordinar. Există cineva pe lume care a transformat cenușa morților în aur. De la regele Midas, care tot ce atingea se făcea aur, așa a transformat cenușa morților în aur pentru vii. Au scos din Germania câteva zeci de vagoane cu aur. Ei bine, noi am nu am reușit să dăm o literatură a suferinței românești până acum. Această carte e una din capodoperele rezistenței poporului român împotriva acestui program de exterminare. Subliniez, cartea e cutremurătoare, mai ales că se bazează pe fapte reale. Ceea ce descrie dânsul acolo sunt întâmplări din Loviștea sa natală. Eroii au fost, au existat. E un personaj acolo care spune. Domnule, eu i-am făcut pe toți. Mic și nervos, nu știu dacă nu e Grunberg Nicolschi, care a organizat Fenomenul Pitești, printre altele. În orice caz, nu vreau să vă povestesc acest story. Se zice mereu, domnule, să fie cu story. Vă rog să cumpărați această carte. Vă dau asigurare că nu aruncați banii degeaba. Cartea e o baladă a suferinței și o epopee a biruinței. Este o capodoperă. Această carte vă dau asigurări că rămâne în literatura română.
În privința volumului Orașul ultimei eclipse, este scris într-un alt registru. E vorba de realitatea noastră, care nu e deloc prea entuziasmantă. Chiar soția mea spunea. Numai Caragiale ar mai putea face față la ce caragialism e în viața noastră. Ei, mai există și un Caragiale mai mic, dar tot autentic. De fapt, e o satiră, o prezentare a timpurilor noastre din societate, începând cu secretara superminijupată. Domnilor, noi am fost sugrumați cu Fondul Monetar Internațional, cu Banca Mondială. Știți, cum a fost omorât în pădurea din Găbești, ăla, cu ăia zece. În spatele lor cu ștreangul. Este o omorâre rituală. Pe noi cu ștreangul ne-au omorât de cincisprezece ani încoace. Banul. Suntem conduși cu bâta la mormânt. Această satiră a epocii noastre măcar nu ne amărăște. E un mod de a arăta toate caraghioslâcurile și distorsiunile din această viață a amărâților. E o vorbă, Homo sine pecuniam imago mortis adică omul fără bani e imaginea morții. Ei bine, lumea aceasta dânsul o prinde cu același excepțional talent, cu aceeași forță de a face literatură din realitate și de a nu copia realitatea. Vă dă, dacă vreți, plăcerea unei după amiezi, să citiți o satiră autentică. Nu vreau să se supere prietenul meu cu ciocoii lui cu boadigard, care-i și foarte lung. Până ce îl termină el de scris, domnul Loviște a scris un ciocoii noi în numai o sută patruzeci de pagini. Se citește și repede și e excepțional de bine realizată. Dacă aveți ceva pe suflet, dacă v-ați săturat de anumite lucruri care v-au ajuns peste cap și vreți să vă sărați, să râdeți, citiți cartea asta și vă asigur că nu mă veți condamna. Măi, ne-a păcălit ăla.
Vreau să vă spun că, din acest moment, Vâlcea are în domnul Mihăiță unul din scriitorii reali și importanți ai literaturii române. N-am reușit încă să facem un bilanț. Topurile se fac după alte criterii. Nu cele ale valorii. Sunt scriitori care azi vor fi sus și mâine nu vom mai auzi de ei. Vă asigur că aceste cărți cu autorul lor vor rămâne. Dumneavoastră sunteți tineri. Când eu nu voi mai fi, vă rog să țineți minte că aici am făcut această profeție. Domnul Mihăiță va rămâne în istoria literaturii române.
Urmărește lansarea de carte la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus din 2006.