Reporter: Anul 2021 s-a scurs, însă el a lăsat urme în viața noastră de zi cu zi. În ceea ce vă privește, ați reușit să oferiți iubitorilor de lectură o nouă lucrare, o nuvelă cu un titlu provocator, Inaugurarea, care, cred eu, suscită interesul cititorului.

M.M. Loviște: Se prea poate. De fapt, am mai spus-o și cu altă ocazie. Nuvela a fost concepută sub un titlu nevinovat. Cred că orice om asociază acest cuvânt cu ceva minunat, formidabil. Realitatea, însă, este alta. Ideea mi-a oferit-o presa din ultima vreme, care anunța că un primar a tăiat panglica pentru că a dat în sfârșit în folosință o toaletă în fundul curții la o școală generală dintr-un sat uitat. Altul, pentru că a creat în comună un punct de colectare a deșeurilor. Un edil s-a filmat inaugurând repararea unui podeț peste un pârâu cu o deschidere de 1,5 metri. Un altul a construit sătenilor un parc la 12 km depărtare de așezare, peste care au năpădit iarba, tufișurile, scaieții și mărăcinii.

R: Ce inaugurează de fapt eroii dumneavoastră?

M.M.L.: Lectura este cea care deconspiră povestea, ce se află oarecum în vecinătatea unei glume, pe care mi-a spus-o ieri seară un prieten. Se spune că, la Facerea Lumii, Dumnezeu, ca să-i ajute pe oameni să prospere, a hotărât să le dea două virtuți. De pildă, elvețienii sunt ordonați și responsabili, nemții sunt disciplinați și raționali, japonezii sunt muncitori și răbdători, francezii culți și rafinați. Românii să fie inteligenți, cinstiți și buni politicieni. Pentru că virtuțile nu puteau fi retrase, iar românii primiseră trei, Domnul a fost silit să dea o ordonanță de urgență. Nimeni nu poate folosi mai mult de două virtuți în același timp. Așadar, nuvela Inaugurarea se învârte în cercul acestor trei virtuți, dintre care numai două pot fi valabile totdeodată.

R: Trebuie că există și o morală a nuvelei Inaugurarea.

M.M.L.: Da, există. Poți inaugura morală într-o lume imorală? Răspunsul nu ni-l poate oferi decât cititorul.

R: Domnule Loviște, există o ieșire din acest Infern?

M.M.L.: Da, iubirea și iertarea.

R: Nu am ales întâmplător acest interviu. Îl facem la zi mare, astăzi fiind și ziua de naștere. La mulți ani! Ce vă doriți?

M.M.L.: Sănătate de la Domnul, pe care-L rog să mă ajute să pot încheia într-o zi volumul la care scriu acum și pe care îl voi intitula Curier pentru Edessa. Este vorba despre cea mai spectaculoasă minune săvârșită de Iisus Hristos pe pământ, despre care nici Biblia nu pomenește nimic. Dar, toate la timpul lor.

Cititorilor mei le urez să trăiască 100 de ani, iar ultima carte citită de domniile lor să poarte autograful meu. Asta-mi doresc de ziua mea.