Ajunsă în fața clădirii guvernului din Orașul ultimei eclipse, mulțimea protestatară nu mai poate să înainteze. Precipitați, cei din față își scutură cu nervozitate pancartele în semn de răzvrătire. Camerele de luat vederi nu ratează momentul. Cuvintele scrise în lozinci se mișcă frenetic peste mulțime, prinzând parcă viață: „Jos pandemia! Jos guvernul! Jos masca! Deschideți barurile! Deschideți discotecile! Lăsați-ne să trăim! Dați-ne viața de noapte înapoi! Eliberați păcănelele! Jos amenzile pentru Covid-19! Jos vaccinările! Nu ne otrăviți! Deschideți stadioanele!”.

Urmează o comandă scurtă. Jandarmii iau poziția de apărare, protejându-se după scuturile transparente și amenințând prin aer cu bastoanele gata pregătite să lovească. Cineva din tabăra cealaltă înjură de mamă, aruncând înspre forțele de ordine cu o sticlă Molotov, care se aprinde instantaneu pe scutul unui jandarm. Militarul se luptă disperat să se elibereze de obiectul din dotare ce arde ca o torță. Îi sare în ajutor un coleg care îndreaptă jetul unui instinctor spre cel în primejdie.

Pe neașteptate, un tun de apă mătură mulțimea din linia întâi, dărâmând-o cu un jet puternic. Se aud țipete și vaiete în rândul protestatarilor. Pancartele sunt găurite de forța apei, altele sparte și împrăștiate. Civilii se retrag năuciți și uzi. Militarii profită de situație. Îi adună, pe câți îi prind, izolându-i în dube. Protestarii nu se arată descurajați, în pofida neputinței lor de a face față jandarmilor și tehnicii lor de atac.

Dintr-o portavoce se aude clar o voce autoritară.

– Opriți imediat aceste proteste. Prim-ministrul acceptă acum un dialog cu grupul conducător protestatar.

Pe bulevardul din fața guvernului se lasă o liniște neverosimilă. Un grup de cinci oameni aparținând propestatarilor urcă dârz scările guvernului, intrând în clădire. Sunt însoțiți de o gardă militară a jandarmeriei.

În sala de protocol se așterne o liniște nefirească. Fornăel Mîțu, șeful guvernului, face semn celor nou veniți să se așeze la masa tratativelor. E însoțit de ministrul de interne, Luciferică Volderam, și de cel al apărării, Niculăiță Onișor Măciucă. Nu lipsește ministrul muncii, doamna Reli Țurcan, și nici Scorojilă Tâmpleanu de la educație. Pentru redactarea procesului verbal a fost adusă special de la Bruxelles, din Parlamentul U.E., Elma Băsănescu, care a înregistrat în analele parlamentului european o serie de „succesuri” demne de remarcat încă de pe vremea când tacsu era șef mare în Cortocioaia, acolo unde, în miez de noapte, gondolierii săi o aduceau pe cadâna Nuptzi să-l farmece o țâră cu cea mai nouă poșetuță, din cea mai fină piele de crocodil, în timp ce pasărea de curte din neamul păsăresc al cârtiricilor îi intona triluri pe frumoasa melodie „De ce iubim cadânele doar noaptea”.

Fornăel Mîțu trage cu nesaț aer în piept, că el nu fumează altceva, privind o clipă languros spre grupul protestatarilor.

– Mă, băieți, da voi ce vreți acum de la noi, ca să încheiem odată gâlceava națională. Că e rușine și râde toată Europa de Orașul ultimei eclipse.

– Noi, domne prim-ministru, vrem să dați jos pandemia și să n-o mai susțineți. Jos cu masca, să nu ne sufocăm, că n-avem aer. Să deschideți toate restaurantele, barurile și discotecile pentru toată noaptea. Le puteți închide ziua. Să nu mai mințiți poporul cu pandemia. Asta vrem noi, se burzuluiește toată doamna Fofoloacă, întorcându-și trupul greu înspre Mîțu, cât pe ce să-l doboare de pe scaunul de șef de guvern. Noi, formația A.O.R., adică Asociația Românilor de Oriunde, vrem să nu se mai poarte mască, să nu ne mai mințiți cu Covid-ul, că nu e, iar românul să fie liber și să cutreiere unde și când vrea el.

– Și mai vrem, dom Mîțu, se înfoaie supărat Gogu Smintion-Lulean, președintele formației A.O.R., să plece toți „streinii” din țară. Să rămânem numai noi, că a ajuns „streinii” să ne pună botniță și să ne țină în casă ca să nu mai putem fi liberi, ca să ne unim cu țara. „Noi suntem români, noi suntem români”, încheie petrecăreț și melodios Gogu Smintion-Lulean în aplauzele trupeșei parlamentare Fofoloacă și a diaconului Mircea cu atribuții de actor în A.O.R.

– Doamnelor și domnilor de A.O.R., încetați imediat protestul și dați-mi două zile ca să vedem ce putem face pentru domniile voastre.

Seara se lasă timidă peste bulevardul din fața guvernului din Orașul ultimei eclipse, unde cei de la salubrizare strâng în camioane pet-uri, fâșii de pancarte, scuturi rupte sau arse pe jumătate și mii și mii de măști aruncate de protestatarii pașnici, conduși cu grijă și patriotism național de tânăra formațiune A.O.R.