Pe curmătura Dealului stăteau agățate magazinul, sfatul popular, dispensarul și școala, înșirate toate spate-n spate. Le făcuse partidul, din dragoste pentru popor ‒ așa zicea el. Peste curmătură, dealurile erau burdușite cu rânduri de pomi: meri, peri, pruni, caiși, nuci și piersici. Tot partidul, săracul, și tot pentru noi.

Duminica, toți copiii satului băteam mingea-n curtea școlii până ne fura foamea. Atunci dam iama-n plantația cu pomi fructiferi după fructele „noastre”. Niciodată nu apucam. Niște pândari voinici cu bâte groase și lungi se iveau printre pomi și ne croiau de ne mergeau fulgii. Și ei erau ai partidului, și tot pentru noi.

Ana Pauker le făcuse pe toate, ba chiar și partidul. Se întâmplase să treacă pe la noi în drum spre Sibiu. Coborâse din GAZ în Deal să se ușureze până ce se mai răcea motorul. Cu poalele lăsate, privea Loviștea până spre creastă, oftând greu. A privit iar și iar a oftat. A chemat soferul și i-a poruncit.

– Notează, bă, neamu’ lu manivelă, aici o să facem C.A.P., să ne sărbătorim victoriile socialismului nostru…